luni, 28 ianuarie 2013

Căderea Apusului în erezie a avut loc odată cu adăugarea Filioque (și de la Fiul) în dogma Sfintei Treimi.


Vechea Romă:
Papismul de astăzi, catolicismul, nu este Vechea Romă
Un răspuns al IPS Ierotheos, mitropolit de Nefpakos și Aghios Vlasios, celor care spun că schisma dintre Apus și Răsărit s-a făcut pe criterii politice.

Biserica Vechii Rome până la 1009 după Hristos în pofida unor mici deosebiri în ceea ce privește datinile și obiceiurile, era drept - slăvitoare (ortodoxă). Să nu uităm că mulți din papii cei vechi sunt numărați în calendarul ortodox și că Vechea Romă susținea pe marele Atanasie și în general luptele Părinților Bisericii împotriva ereticilor. Roma cea Veche era în comuniune și unitate cu Roma cea Nouă, adică Constantinopolul și cu toate Patriarhiile Ortodoxe și împreună în comuniune și unitate, luau parte la lucrările Sinoadelor Ecumenice, având aceeași învățătură și viețuire.
Problemele au început să apară atunci când au luat frâiele puterii francii, un popor barbar și primitiv care și-a propus ca obiectiv luarea în stăpânire a tronului papal, refacerea Imperiului de Apus, stăpânirea în cunoscuta Europă de azi și firește nimicirea Imperiului de Răsărit, numit al Romeilor...
Francii s-au prezentat drept ortodocși, combatanți împotriva arienilor, dar în realitate erau creștini doar cu numele de vreme ce rămâneau în convingerile lor idolatre, întrucât aduceau cu ei în Ortodoxie superstițiile france idolatre ale lor. Astfel în Apus, până în secolul VIII existau pe de-o parte romanii, cu scaunul în Roma Veche și care erau ortodocși și uniți cu Biserica Ortodoxă de Răsărit și pe de altă parte erau francii care aveau ierarhia lor și urmăreau să ia în stăpânire și partea apuseană a Imperiului Roman.
În anul 794, francii au condamnat Sinodul VII Ecumenic ce restabilise cinstirea și închinarea sfintelor icoane. Este știut că Biserica Romană primise hotărârile Sinodului VII Ecumenic. În ciuda împotrivirilor papilor drept - slăvitori (ortodocși), francii  au decretat drept dogmă în anul 809, adaosul “Filioque”, adică faptul că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul, nu doar de la Tatăl, așa cum crede Biserica Ortodoxă. Astfel, în timp ce papii Ortodocși au acceptat hotărârile Sinodului VII Ecumenic și au respins adaosul “Filioque”, francii au făcut dimpotrivă. Ba chiar, papa de atunci al Romei, cel drept - slăvitor, Leon al III -lea, s-a împotrivit noii dogme, încrustând pe două plăci de argint Simbolul Credinței, fără adaosul “Filioque” și punându-le în Biserica Sfântului Petru. A scris și următoarele: Acestea le-am pus eu, Leon, pentru dragostea și paza credinței drept-slăvitoare (ortodoxe)”. La Sinodul VIII Ecumenic[i] din anul 879, ortodocșii răsăriteni și apuseni sub conducerea Sfântului Fotie cel Mare și a papei Ioan al VIII -lea au condamnat adaosul “Filioque” ;I au dat anatemei pe franci, fără să-i numească. Adică, au dat anatemei pe toți câți au adăugat la Simbolul Credinței ceva. Nu le-a spus pe nume însă, deoarece francii se dedaseră la persecutarea ortodocșilor. Astfel, romanii de răsărit și de apus sunt ortodocși, iar francii eterodocși (străini de dreapta credință).
În acea perioadă, în Apus are loc un război crâncen între episcopii eteredodocși (eretici - n.n.) franci și episcopii romani ortodocși. Francii au pornit o persecuție cruntă. Spuneau că grecii, adică romanii, au căzut în greșeală și este cunoscută scrierea: “Contra Errores Graecorum” (împotriva rătăcirilor grecilor). De asemenea prezentau teologia francă drept mai bună și mai înaltă, iar pe toți episcopii ortodocși ca fiind imorali, în timp ce episcopii lor franci ca fiind sfinți.
În cele din urmă, odată cu retragerea din scaun al ultimului papă orthodox al Romei, Ioan al VIII -lea din anul 1009 și urcarea pe tronul Romei în 1014 a primului papă italo-franc, Benedict al VIII -lea. Care a adăugat cuvintele “și de la Fiul” (Filioque) în Simbolul Credinței, Papa a fost șters din dipticele Partiarhilor Răsăriteni și avem schism Bisericilor. Ea, bineînțeles a avut loc definitive mai târziu în 1054, astfel că e vorba și de anateme.
În orice caz, reiese de aici faptul că despărțirea Romei Vechi de cea Nouă s-a făcut prin ocuparea tronului papal al Romei Vechi de către franci. De aceea spunem că papismul de astăzi (catolicismul) nu este (nu se identifică cu) Vechea Biserică Drept- Slăvitoare (Ortodoxă) Romană, cu scaunul în Vechea Romă, ci francii eretici care urau și urăsc încă Biserica Ortodoxă.
Traducere de Gherontie monahul, din “Biserica Pireului”, nr. 200, ianuarie 2009, p. 14.
(apud. Rev. ATITUDINI nr. 25, octombrie 2012, p. 49.)



[i] Stabilirea numărului de șapte al Sinoadelor Ecumenice și a faptului că Sfântul Ioan Damaschin a fost… ultimul părinte al Bisericii (!) este tot de sorginte francă, deoarece sfinții de după Sfântul Ioan Damaschin și sinoadele de după cel de al șaptelea Sinod Ecumenic au condamnat deschis și explicit inovațiile france, ceea ce era în defavoarea lor. De aceea conștiința Bisericii consider și alte sinoade de după cel de al șaptelea, drept ecumenice, după cum se vede și aici la autorul acestui articol.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.